Cubanezii, liberi de comunism?

De ce să ai nevoie să ieși în stradă pentru libertate pe… Insula Libertății? O insulă populată de 11 milioane de oameni și condusă de un guvern luminat care, de-a lungul a șase decenii, a construit cea mai bună medicină din lume și care spune că apără interesele muncitorilor și țăranilor. O țară în care revoluția continuă din 1959, iar de beneficiile ei se bucură nu doar membrii Partidului Comunist, ci și întreaga populație. O țară fericită, care-și urmează cu bucurie Partidul spre noi culmi de dezvoltare socialistă. Sau… una foarte asemănătoare cu România „ceaușismului dezvoltat” al anilor 1983-1989, în care milioane de oameni nu-și puteau asigura produse alimentare de bază, aflată în izolare internațională din cauza unui regim tiranic care nu tolerează niciun fel de opoziție, care-și marginalizează și elimină fizic opozanții?

Este vorba despre o țară, Cuba, ai cărei cetățeni s-au săturat atât de prezența unui regim totalitar comunist care de 62 de ani tot săvârșește o „revoluție”, cât și de lipsurile de ordin material pe care acest regim le provoacă. Pe 11 iulie, mii de cubanezi au ieșit în stradă să protesteze, iar unul dintre slogane ne este familiar și nouă: „Jos comunismul!”. Se pare că oamenilor le-a ajuns cuțitul la os după ce regimul a refuzat să importe ajutoare medicale și vaccinuri anti-Covid, preferând în schimb să anunțe elaborarea unui vaccin propriu care nu este produs în cantități suficiente. Poziția de izolare internațională în care regimul comunist a aruncat Cuba a determinat contracția cu aproape 11% a economiei în 2020, și nici pentru 2021 nu se întrevăd semne de recuperare. Cetățenii au de ales – ori suportă în continuare decenii întregi de privațiuni impuse de un regim a cărui impotență economică, socială și politică a fost demonstrată în zeci de țări, ori își iau soarta în propriile mâini și își recâștigă libertatea. Și există indicii că asta se întâmplă acum în Cuba. Cu toată blocada informațională impusă de regimul comunist, comunitatea internațională știe că manifestațiile au degenerat în violențe și că există protestatari care și-au pierdut viața, sute de răniți și sute de arestați. Cu toate că autoritățile au cenzurat dur rețelele de socializare, valul de proteste s-a extins în țară și continuă și în momentul scrierii acestui articol.

Trei factori de bază, surse de nemulțumire, s-au combinat și au rezultat în amestecul exploziv al acestor proteste: condițiile de trai precare, absența libertăților cetățenești și incapacitatea autorităților de a gestiona situația pandemică. La capitolul condițiilor de trai precare merită menționate îndeosebi absența produselor alimentare de bază din comerț, a medicamentelor, pene de curent în lanț care pot dura chiar și șase ore pe zi. Pandemia face ravagii în Cuba, incidența cazurilor noi de Covid-19 crescând de la aproximativ o mie de cazuri pe zi în aprilie-mai la peste 9000 la începutul lui august, și asta doar potrivit statisticilor oficiale. Spre sfârșitul anului trecut, se înregistrau sub 5 decese pe zi, însă de la începutul lunii aprilie acest indicator este în continuă creștere, ajungându-se la peste 80 de morți zilnic de la începutul lunii august. Pe 4 august, de exemplu, s-au înregistrat 98 de decese. Aceste date arată că situația a scăpat de sub controlul autorităților, cu toate că, după cum am menționat anterior, acestea au anunțat că se află în posesia unui vaccin elaborat în Cuba și numit Soberana 02. Mai mult decât atât, Cuba a anunțat dezvoltarea unui al doilea vaccin autohton, numit Abdala. Rămâne de văzut dacă până la sfârșitul acestui an cele două vaccinuri cubaneze vor schimba situația pe „Insula Libertății”. Primele semne nu oferă prea mult optimism în acest sens. Tocmai această lipsă de optimism și de perspective de ieșire din criză i-a determinat pe cetățenii Cubei să se revolte.

Cu toate că reprezintă cea mai mare izbucnire de nemulțumire populară din Cuba ultimelor decenii, este puțin probabil ca mișcările actuale de protest să provoace căderea regimului cubanez în perioada imediat următoare. Ceea ce ele deja au reușit este să creeze o nouă realitate – una în care regimul comunist de la Habana apare șubrezit, slăbit, clătinându-se și recurgând tot mai mult la violență pentru a se menține. Iar asta înseamnă ieșirea pe ultima sută de metri a existenței sale. Din acest punct de vedere, revolta din Cuba poate fi comparată cu cea din Belarus, care a început cu un an în urmă și a lovit dur regimul lui Lukașenko, arătând lumii întregi că belarușii își doresc să scape de el. Comunitatea internațională și numeroasa diasporă cubaneză se vor mobiliza pentru a le oferi cubanezilor șansa de a se elibera de regimul tiranic și a-și transforma țara într-o veritabilă Insulă a Libertății.

mm
Dan Nicu
Dan Nicu a studiat științe politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București și a scris două volume de analiză socială și politică, al doilea numindu-se „Moldovenii în tranziție” și tratând subiectul tranziției post-sovietice din Republica Moldova într-o paradigmă mai largă a transformărilor social-politice din acest teritoriu pe parcursul ultimelor două secole. A colaborat cu analize de politică internă și externă, în special privind spațiul ex-sovietic și regiunea Mării Negre, la publicațiile periodice Adevărul, Adevărul Moldova, Cotidianul (București), Timpul (Chișinău). În 2019-2020 s-a specializat în comunicare strategică la Universitatea din Varșovia cu o bursă de cercetare obținută în cadrul programului Lane Kirkland. Interesele sale de analiză și cercetare cuprind atât securitatea regională în zona Mării Negre și spațiul ex-sovietic, cât și sfera politică din Republica Moldova, subiecte aflate în conexiune. Este pasionat de istorie, geografie și literatura science-fiction.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici