„Din cer au căzut trei mere”



„şi noaptea o să facă vrăji, ocrotindu-i fericirea,

şi va rostogoli în palmele-i răcoroase trei mere,

pe care apoi, cum se spunea în poveştile maranenilor,

le va arunca din cer pe pămînt –

unul pentru cine a văzut,

unul pentru cine a povestit,

iar al treilea pentru cine a ascultat şi a crezut în bine”.


Narine Abgarian este o tînără scriitoare din Armenia care scrie, în limba rusă, literatură pentru copii, povestiri şi romane, iar romanul tradus de Luana Schidu pentru Humanitas Fiction, Din cer au căzut trei mere, este cîştigător al prestigiosului premiu Iasnaia Poliana, scriitoarea fiind distinsă şi cu alte premii, de la Premiul Național Manuscrisul Anului la Premiul Literar Aleksandr Grin – pentru contribuția excepțională la dezvoltarea literaturii naționale, iar în 2020 The Guardian a inclus-o pe lista celor mai buni șase autori contemporani europeni.


„Din cer au căzut trei mere” este un roman realist magic despre un sat pierdut undeva prin munţii Armeniei, în care mai locuiesc doar cîţiva bătrîni, cea mai tînără dintre ei, Anatolia, protagonista cărţii, avînd 58 de ani. E clar că sfîrşitul e aproape şi toţi locuitorii satului Maran sînt conştienţi de asta. De altfel, romanul începe brusc şi direct, cu Anatolia pregătindu-se – la propriu – să moară, un întreg ritual compus din pregătiri obişnuite, multe, mărunte, cotidiene, dar pline de înţelepciune. Cînd e întinsă deja în pat, în aşteptarea morţii, îi trece prin faţa ochilor toată biografia familiei şi istoria satului, cu detalii realiste, dar şi magice şi poetice în acelaşi timp. Toate personajele au poveşti de viaţă fermecătoare, toţi trec prin istorii unice – şi asta în afară de grozăviile naturii şi ale istoriei – inundaţii care îneacă în nămol şi şterg de pe faţa pămîntului doar jumătate de sat datorită unui băiat care prevede nenorocirile, seceta, foametea, războiul, îmbătrînirea, moartea. Fiindcă sora mamei ei moare chiar înainte de nuntă, capii familiilor hotărăsc s-o mărite pe mama Anatoliei în locul ei, la 14 ani. Mama Anatoliei a murit cînd fata avea şapte ani, cele două surori ale ei n-au reuşit să treacă prin foamete şi au murit şi ele, iar taică-so a lăsat-o, cu toate bijuteriile şi agoniseala familiei, la o familie adoptivă. Anatolia a trecut printr-o căsnicie horror (pp.32-33, 37) şi n-a avut nici copii. Şi cînd tot stătea ea aşa întinsă în pat, sîngerînd şi aşteptînd să moară, năvăleşte Vasili, care o cere de nevastă. De aici încolo viaţa ei se schimbă radical, însurăţeii trăind tot felul de miracole care schimbă şi viaţa satului de piatră – personaj la fel de important precum Anatolia, care-şi schimbă imaginea şi respiraţia în ochii fiecăruia, unul e pentru bătrînii locuitori şi cu totul altul e pentru cei din afara lui, cum îl vede, desenîndu-l, soţia unuia din nepoţii satului, care îi vizitează cu speranţa s-o ia pe bunică-sa cu ei la oraş. Deşi Narine Abgarian ridică probleme foarte grave şi atinge teme dureroase şi pînă nu demult tabu, romanul este scris cu umor, ironie, prinde o atmosferă unică şi se citeşte cu mare plăcere şi interes.


Evghenii Vodolazkin zice că Din cer au căzut trei mere este o minunată saga despre locuitorii unui sat armean. Însă povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Și aici stă talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plină de tandrețe și umor, subtilitate și genul acela de măiestrie rară, atît de firească, încît nici n-o remarci”. Şi Ludmila Uliţkaia vă îndeamnă să „Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet”. Lectură plăcută şi utilă!


Narine Abgarian, Din cer au căzut trei mere, Humanitas Fiction, trad.: Luana Schidu