Interviu|Adela Mihai: „Dacă nu ești în top, care oricum e minuscul, aproape ești muritor de foame”



Adela Mihai a studiat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București și este colaborator la Teatrul Evreiesc de Stat și la Teatrul Național București. În 2019, Adela a obținut premiul pentru cea mai bună actriță de la Gala Hop - Gala Tânărului Actor. Dacă ai ratat-o cumva pe scenă, sigur o știi din reclamele recente, la eMag Genius și Toortitzi. Pasiunea ei pentru rolurile care i se potrivesc e dublată de una cel puțin la fel de interesantă și poate ai făcut la un moment dat Yoga cu Adela, căci este și instructor certificat Yoga Alliance.



Ce a fost mai întâi în poveste, actoria sau yoga? Și cum și-au făcut ele loc în viața ta?

Actoria, bineînțeles, căci de când eram mică îmi vibra fiecare celulă la tot ce însemna artă; cântat, dansat, orice frumos să bucure sufletul și ochiul. Voiam tot ce vedeam la televizor și până la urmă ai mei au început ușor, ușor să mă ducă pe la cursuri. Privind acum în spate, Universul mi-a oferit prin actorie primul mediu perfect în ceea ce avea să mă fascineze toată viața: descoperirea de sine și ne înconjoară.


Îți trebuie mult curaj ca să fii actor, să fii atât de vulnerabil în fața atâtor oameni, să scotocești prin tine atâtea emoții și să le scoți afară la ora X programată, la teatrul Y, de nu știu câte ori pe săptămână. Pentru mine, facultatea a fost ca o operație pe cord deschis în care mi-am văzut rănile, suferințele, fricile, propriile limitări, dar și calitățile fantastice pe care nu le-aș fi descoperit nicicând altfel. Au venit toate la pachet.


Yoga a apărut de nicăieri, ușor, timidă, prin auzite, prin oameni, prin cărți. Ba mai mult, lumea mă îndemna să mă duc și să practic, că li se părea lor că mi s-ar potrivi, că făcea parte din procesul meu. Nu am ascultat de cei din jur decât atunci când bomba cu ceas a început să ticăie. Bomba de mai sus deschisă și care cred că se deschide în viața fiecăruia, momentul acela în care habar n-ai cine ești, de unde vii și ce e cu tine pe pământul acesta. Și, mai ales, ce faci cu toate lucrurile pe care le simți.


Totul a fost o continuare, mi-e tare greu în sufletul meu să le separ. Prima a deschis drumul, iar cea de-a doua îl continuă. Nu avea cum să fie una fără cealaltă în viața mea.



Cum interferează cele două pasini? Există elemente pe care le folosești într-un domeniu și sunt împrumutate din celălalt?

Imposibilitatea de a-mi mai face meseria de actriță în ultimii 2 ani, când nu am jucat aproape deloc, a făcut loc practicii yoga și a ajuns să-mi ocupe în mare parte existența. Mi-ar plăcea să interfereze mai mult, dar cred că mai aștept. Chiar și așa, pentru că sunt actriță am avut enorm de multe beneficii în momentul în care am început să predau yoga. Prin prisma acestei meserii mi-am dezvoltat cu mult carisma, intuiția, empatia, știu să comunic și să mă conectez mult mai ușor cu oamenii. Și cu siguranța practica mea are un iz artistic, cam așa îmi văd eu amprenta personală. Îmi place să citesc din diverși autori sau chiar poezii la începutul sau sfârșitul practicii, caut povestioare cu tâlcuri, îmi place să construiesc meditații, mă ajută mult să îmi exprim și astfel creativitatea.