MOMMY. Visul unei mame pentru copilul cu ADHD


Relația mamă-fiu a fost, de-a lungul timpului, redată în cinematografie în cele mai diverse și neobișnuite forme. Chiar dacă ne raportăm la iubirea de necontrolat a unei prostituate pentru fiul său, cum a fost în Mamma Roma (din ’62, al lui Pasolini), la determinarea unei mame de a-și apăra fiul chiar și atunci când este o crimă la mijloc, cum am văzut în Madeo - filmul lui Bong Joon Ho, la dorința de răzbunare prezentă în Pieta (regizat de Kim Ki-duk) sau la modul hardcore în care mama își abuzează copilul (aici cele mai bune exemple fiind Meobius - din 2013 - și ultimul film al lui Tatsushi Ohmori), legătura dintre mamă și copil este mereu complicată atunci când se dezvăluie pe ecran... iar una dintre cele mai bune creații cinematografice care ne absoarbe într-o astfel de poveste este Mommy, capodopera lui Xavier Dolan, disponibilă acum pe Mubi.


Loving people doesn’t save them.

Diane este o mamă singură ghidată în viață de un implacabil sentiment de iubire și devotare pentru Steve, fiul de 15 ani care suferă de sindromul ADHD. Ieșind din centrul de detenție, acesta se întoarce în grija mamei, care speră la un nou început și că izbucnirile lui violente vor fi cât mai rare. Sentimentul de încredere se topește treptat în următoarele zile, iar viitorul ideal, clădit în cele mai mici detalii în mintea mamei, începe să li se destrame în fața ochilor. În acest moment, își face apariția Kyla, care locuiește vizavi, alături de soțul și fiica acesteia. Diane, Steve și Kyla reușesc, în scurt timp, să-și creeze un univers propriu în care fiecare învață să-și vindece propriile răni prin prezența celorlalți doi și să se manifeste liber, dezbrăcați de hainele sociale care-i împovărau.


Cât durează, însă, un episod fericit în rutina unei familii care se luptă cu o astfel de problemă și cât de pregătită e viața pentru a crește un copil instabil și violent, dar vulnerabil și capabil de cele mai sincere acte de iubire? Mommy ne prezintă locul în care tandrețea și neliniștea excesivă se luptă pentru putere și neîntrerupta încercare a unei mame de a construi o relație convențională cu fiul său.

Steve O'Connor Després: We still love each other, right?

Diane Després: That's what we're best at, buddy.

Xavier Dolan, tânărul din spatele acestui film, a debutat cu filmul J'ai tué ma mère (I Killed My Mother) la vârsta de 20 de ani, fiind recunoscut după sub denumirea de ,,copil teribil” al cinematografiei din ultima vreme. Cum se întâmplă de multe ori cu regizorii care vin cu o viziune nouă, folosindu-se argumentul style over substance, Dolan a fost acuzat de pretențiozitate, iar Mommy se ridică deasupra acestor voci ca un pumn imens cu degetul mijlociu ridicat, având o valoare artistică incontestabilă, cu un raport de imagine 1:1, multe close-up-uri care creează o atmosferă intimă și cadre care se mulează pe stările personajelor interpretate remarcabil de Anne Dorval, Suzanne Clément și Antoine Olivier Pilon.