#poeziadeGOLAN: poeme inedite de Vlad Minea


***

mă deformezi

nu poți scăpa de urmele

nepotrivite pe suprafața ta

ca vânătăile pe un corp abuzat

nu mă mai tai acum în colțurile tale de pătrat obscur

au început să se tocească

în ritmul ăsta

vei fi bun doar pentru gunoi

ca un volum de poezie plin de clișee

despre copilărie fericită și self-help

atunci o să deformezi coji de ouă, ambalaje de ciocolată conserve

chiar și tu vei fi deformat


***

veneai spre mine cu două flori în mână

moment penibil ca un fuck you scris pe o piatră de mormânt

mi se strânge stomacul

dacă ai muri mi-ar fi frică de tine

aș putea maxim să-ți șterg de praf

cu palmele goale

poza de pe piatra funerară

cum am văzut la maică-mea că face mereu

la mormântul bunicului.


***

arunc pe umărul stâng ghiozdanul de lângă noptieră

iau o gură din ceaiul de aseară

înainte de cafeaua pe stomacul gol

plec fără să-ți dau importanță

o clătită umană înfășurată în așternut


când mă întorc

vreau în mod paradoxal

să dispari și să nu

ca o tumoare care știi că te omoară

dar care te pune în centrul atenției

când brusc

toți te iubesc și te consideră important



***

te așezi să dormi

uzi fața de pernă cu salivă

devenită până-n zori

maronie


haosul din cap

se transformă în

pete galbene de

secreție vaginală

întărite pe bumbacul roz

al pantalonilor de pijama


cu toate astea

dimineața îmi spui că

e

prea

târziu

pentru

noi.



***

m-ai învățat cum e să te înțepe obrajii de nesomn

pânza de păianjen din colțul tavanului

se topește cu tot cu gazda ei

îmi arzi rana deschisă a tatuajului

văzută prin lupă

prăjești picioarele muștelor

le găsesc zbătându-se lent pe tastele laptopului


la contactul cu tine

fluturi de noapte cad peste biroul de scris poeme

ca obuzele japoneze peste Pearl Harbor

adun leșurile în hârtie de împachetat

le arunc în iarba din fața geamului

să fac pomană pentru viespi și furnici



***

te-am visat iar

de data asta aveai șerpi în cap și tentacule în loc de mâini

nu căutai să mă împietrești ca medusa ba chiar ți se citea îngrijorarea pe chip și mi-ai amintit de adolescentul acela care avea un trandafir în mână și aștepta o fată și eu mă gândeam oare în cât timp o să-și dea seama fraierul că e 1 aprilie și aia nu o să apară la întâlnire


mi-ai recunoscut că ești însărcinată și că te-ai căsătorit acum doi ani jumate cu un pompier

ai întins un tentacul spre mine mi l-ai încolăcit de braț am simțit solzii ăia gri ca pe dinții de fierăstrău strângându-mi pielea

mi-ai lipit brațul de pântecele tău să simt cum mișcă monstrul pe care-l porți și ai făcut-o într-un mod agresiv că eu mă opuneam și începusem să zbier la tine să pleci și dispari să mori să nu te mai văd niciodată

eram rănit începusem să mă descompun acolo lângă tine nu-mi mai simțeam picioarele nu mai vedeam bine obosisem de la atâta ură mă cufundam în pământ ca personajele din scooby doo când se prindeau în nisipuri mișcătoare și dramatismul creștea până când fred venea cu o soluție ingenioasă iar gașca misterelor era salvată și răufăcătorul era prins dar în visul meu nu scăpa nimeni muream progresiv privit de o creatură ciudată care-mi spunea că mă iubește d-aia simt atâta suferință în preajma ei

știi că e ușor să rănești ce iubești, vlad


pleacăăăăăăăăăăăăăăă nu mai supoooooooort!


m-am trezit fleașcă

mă înecam la fiecare inspirație din aerul stătut pe care-l împărțeam cu încă trei oameni în camera de cămin

3:54

încă trei ore până la alarma de dimineață

nu am reușit să adorm la loc până nu mi-am propus să te caut din nou în viața reală deși nu mai vorbisem nimic de două luni jumate.


----------------------------------------------------------------------------------------------


Vlad Minea are 21 de ani, e student la Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov. A început să scrie serios poezie de un și jumătate. A mai publicat până acum pe site-ul fabricadepoezie.ro. Își dorește să debuteze cu un volum de poezie, dar spune că nu se grăbește, îi place să lucreze relaxat, să exploreze cât mai multe tehnici, procedee, să vadă cum evoluează puțin câte puțin de fiecare dată când se ridică de la biroul de scris. Spune că facultatea l-a ajutat atât prin cunoștințele despre literatură pe care le-a dobândit, cât și prin cenaclul organizat de Dan Țăranu, fiind crucial pentru cineva care e la început de drum să primească feedback pe text, să i se arate unde greșește, să fie îndrumat de un autor publicat și de colegii de breaslă. Majoritatea poemelor lui Vlad Minea sunt confesive; încearcă să se depersonalizeze prin scris și să trezească în oameni sentimente pe care aceștia vor să le suprime. Deși e introvertit, îi place să descopere oameni și locuri noi, care să-l inspire. E pasionat de culturile și literaturile arhaice și de plimbările în natură.