#poeziadeGOLAN: 5 poeme de Viku Zenescu

Spion de când tata m-a făcut


Mi-o ard cu sufletul ascuns-n în umbra gingiilor

Sunt un copac de specie rară Uns cu toate alifiile

Gravitaţia îmi este predestinată amantă

Fructe pline de speranţă locuite de viermi datornici

Fac atunci când mă joc de-a magicianul şi lopata

Mă prefac bogat şi invizibil

Puicuţe tinere pun botu şi pleacă

pe o melodie de şantier

Bărbaţi bravi buni de însurătoare

muncesc şi chelesc pământul-n locul meu

Îşi antrenează nevestele pentru o aventură cu mine

Poet scandalos pentru bijuterierii răului Simt Dar nu știu

La talcioc Atunci când mă apucă de perciunii lemnoşi

ai lor le plătesc numai ca să-şi menţină secretul cu mine

Se simt bine Mă simt şi eu bine

Multe se-ntorc ca o coajă de portocală

Trăiesc pentru gelozie Deşi nu le place asta

Le place să fie dorite la infinit

Trăiesc pentru copilul din mine

plângând după o jucărie Dar-n mine

Ele ştiu că sunt fericit

Trăiesc pentru iubiri pasagere şi dureroase

Îmi place viaţa mea Multora le place numai lungul nasului

Îmi fac shaming şi spun că fac umbră pământului degeaba

Dar-nainte să blamaţi acest copac unic

Acesta - deoarece eu cred în imaginaţia dumneavoastră

Întrebaţi-vă nevestele dacă...

Dacă sunt fericite-n căsnicia dumneavoastră

Vă vor răspunde că da

Iar voi domnilor... Veţi merge la muncă plini de încredere

Ştiu La toţi ne este greu Chiar dacă

sună a clişeu Nu este Pun şi suflet Îmi vând şi onoarea

Iar ele mă plătesc din venitul familiei dumneavoastră

Nu trebuie să-mi mulţumiţi pentru efort

Nici măcar pentru hate-ul artistelor sexiste

Simţiţi-vă iubiţi Simțiți-vă adevărați Simțiți-vă goi

Este mai bine aşa pentru toată lumea.


Ce vreau eu


În clasa întâia profesoara de la o mie de metri înălțime

s-a aplecat și ne-a pus să ne trecem numele

cum se trece pe rezervările de la restaurant

Avea mulți copii Și trebuia să-i țină minte

Se făcea mult sex pe atunci

Fiecare cu fiecare în imaginație Nu fiecare cu alții

Între timp... M-am zbătut ca musca-n lapte

Și mi-am luat ceas și calendar să le port la gât

Cu ecusonul șifonat Nu pe ce uniformă mă obligă să port

Bifând ce este bine cu adevărat și încă mai pot

Și dacă scriu până-n doisprezece biografia

uit că sunt eu acest fraier care se visează șofer

Și mi se deschide inima de nebuni și nebune și nebunie

Și nici măcar lumânarea nu se stinge

atunci când apeși pe shut down-urile de tequila

Și sunt aplaudat dacă m-am așezat în banca întâia

de pisicuțe care îl vor pe cel mai bun și întodeauna îl aleg pe altul

Cineva încă mai are suflu să mă înjure fără să-i văd fața

Și sunt aplaudat și dacă îmi arunc picioarele pe mesele lor rotunde

Cineva încă se mai distrează să vadă cum

un om cu numărul la pantofi atât de mic

nu se face vinovat de un tupeu atât de mare

Mămuca mea bună care a avut atâta răbdare cât i-a dat Dumnezeu

să crească trei copii cu probleme comportamentale

s-ar întoarce în mormânt să vadă cum Prințului

a ajuns să-i bată la ușă doar ciufute de inimă neagră

Visând din Turnul de Veghe la soți aviatori

Neștiind onestitatea supunerii și puterile supraomenești

De a ne învârti rolurile între noi și a nu ne amesteca cu alții

În schimb să dea cu pietre în cel care le pune prea la suflet

Să se liniștească și să fie fraierit I se spune asta nu?

Este mai bine așa Este mai bine așa

Mămuca mea a vrut prințesă la ușa ei

Care să știe să fie și regină și slugă pentru popor

Nevenind aceasta Prințul și-a dorit o prostituată

Fiind la liber Nefiind escortă autentică

Și-a luat aere de vedetă Zicându-și așa ca să se simtă dorită

Ca mai apoi plângându-se de libidinoși care bat la ușa ei

Așa că într-o zi Prințul a lăsat jos și pușca și penelul

Dar nu să se grăbească să numere copaci pe care să-i îmbărțișeze

Precum simțea Să fie fraierit de patroni după cum prost presimțea

Dându-și sfaturi tabu pentru neghiobi:

Muncește

Intra la bordel

Ieși cu dealer-ul în oraș

Dormi la frizer

Și totuși acest puști rebel

avea o personalitate

Cum care?

De prinț Normal.


Mihaela


Bună dimineața Soare

Șapte miliarde de voci

Dar cum sună?!

Am avut grijă să le pun bine împreună

Înapoi cu gândul la stele

Cu gândul ăsta al nostru de a atinge una dintre ele

Tu Stai! Ce oare încercai?

Să recuperezi

ceva

ce deja

erai


Apoi într-o zi de Marți

Cum previzibil pică la calendar

Deși tu ai senzația că este încă Miercuri

Când mă spălam pe dinți

A apărut deodată un alt cosmos

Care bizar ne-a făcut pe toți geloși

Fiindcă era ca oglinda noastră


Mihaela!

Ah Mihaela!

Nu știu

cine este Mihaela.


Copilul supărat pe lume


Mi-e dor de tine Maria

la mine în foaie

Alunecându-mi pe esofag

Printre plămâni

Și pac-n stomac!

De unde îmi plonjeai prin nări

Vedeam peștele lumii

În acvariu bătându-se cu pleoapele!

Mi-e dor de tine Maria… Îngerul meu

Eu știu ce vor spune ei:

chiar și astăzi sunt iluzii

Însă oare nu ne vând aceștia iluzii?

Mi-e dor de tine Maria… Îngerul meu

Fără tine sunt posedat doar de burghezie

Ei se văd bine Minunați… Excelent Foarte bine!

Mie mi-e teamă să nu ajung precum aceștia

Diseperați să aibă Singuri cu ce au

Mi-e dor de tine Maria… Îngerul meu

Și te fac mototolul perfect

Mai ales că ți se și simte prezența

Și poliția nesimțită

Eu arunc cu o hârtie

Ei aruncă cu pietre

Pietrele cu frunze

Frunzele cu sensuri

Sensurile cu neînțelesuri

Neînțelesurile cu dezlegări.

Împăcare


Dar dramatismul meu de good boy deranjează

Trece și prin pungă

De wannabe poet


Împăcat definitiv cu ideea că:

lumea nu va ști niciodată

ce am fost-n viața asta

Mi-am șters toată poezia din cap

și am rescris-o

Bineînțeles Am făcut asta numai de la birou


Hei! Tu perplexo Bagă-mă-n priză

Am mufele arse de rușinea și gelozia celor mari

Cărora le iese totul din prima

Și te iubesc-ul

Și scuzele de după aceea

Și totuși nu mi-e nițică teamă

să-mi expun rufele

Cât timp soarele încă mai crede

că zâmbește și pentru neformaliști agramați ca mine

Amintindu-mi:

Au murit și copii Au murit și adulți…

În rest au fost de toate

Pisica îmi caută diamantele-n păr

Acolo unde eu odată am ascuns verdețuri

Să nu mă ascund după verdețuri

Sufletul deschis pentru câteva petrăcărețe

Care mai târziu te amenință că pleacă și vin

Așa Și ce-i cu asta?! Și trenurile pleacă și vin

Intelectualii mai prea slăvesc: o rămâi Rămâi cu mine

Dar nu face nimic.


***