#poeziadeGOLAN: grupaj de poeme de Victor Pena

baba lupa

au venit spre mine magii pandemiei

apostolii unei lumi nesigure

prinsă în mucusul anghilelor

o lume a racilor parazitați de mâinile bucătarilor

ascunși în restaurante fițoase

poate ar fi bine să mergem pe marginea unei ape

cu pași mărunți pe algele amestecate cu măști

sticle ambalaje de cipsuri reviste de modă


izvorul trecut prin cărămidă și tencuială

curge mai repede mai curat mai sonor

cine a băut de aici nu va mai pleca


sângele se amestecă cu dulceața

ajunge în timpane în unghii

se aude foșnetul sălciilor murdare de gălbenuș

valurile lovesc tulpinile acoperă strada

apoi se întorc peste insule

miroase a peltea de gutui

fântâna aduce din nou dulceața în sânge


baba lupa

femeia cu părul strâns în vârful capului

rece niciodată îndrăgostită frumoasă

o singură dată am văzut-o otrăvitoare

adusese de pe câmpuri esența îngrășămintelor

m-am aplecat am băut mi-am șters buzele

îndrăgostită și frumoasă mirosea a gutui


cine a băut de aici nu va mai pleca

sânge amestecat cu dulceață

valurile

fântâna


*

bănuiala unei umezeli nesimțite

să luăm mașina să mergem pe valea jiului

printre roci cu apa în stânga în dreapta

ce știu eu despre tunelurile săpate în munte

capabile să țină călătorii în întuneric

sau în lumina smartphoneurilor

departe de bănuiala unei umezeli nesimțite

venite odată cu apa scursă prin piatră


șaizeci de kilometri era viteza cea mai potrivită

la optzeci spatele mașinii fugea spre râu

și ea cu mâna bine prinsă de ușă nu a întors ochii spre mine

moartea noastră ca un ou fiert

extinctorul din portbagaj trusa medicală

să mergem pe valea jiului să nu mai așteptăm weekendul


atunci a făcut cele mai bune sandviciuri

între feliile de pâine cel mai bun cașcaval

cele mai bune mirodenii presărate vreodată

cea mai strălucitoare folie de staniol

era într-o miercuri îmi amintesc o căruță trasă de vacă

zece kilometri la oră apoi stop

frâna călcată ușor pentru o pauză

în spatele nostru tunelul muntele

răcoarea curgea odată cu apa


*

în fața unui magazin de haine

am putea scrie o poveste despre automatele cu șampon

cu deodorante cu sucuri batoane cu ciocolată semințe

am putea-o începe cu mâna unei femei apropiindu-se

încercarea ei de a întinde bancnota

buzele strânse degetele mai devreme cu mirosul fripturii

sprayul căzut băgat apoi în gentuță


după ea o alta la fel de frumoasă de albă

prinsă în jocul aceleiași bancnote o mână caldă

privirea șoferului de autobuz moartea

și chiar dacă povestea începe cu ea

automatul rămâne singura noastră cunoștință


mi-o amintesc zilele trecute în fața unui magazin de haine

rochia din vitrină acum pe pieptul pe picioarele ei

se potrivea perfect cu mirosul deodorantului

se potrivea cu oamenii așezați pe bănci

se potrivea cu filarmonica cu frigiderul de înghețată

unde s-a și oprit pentru un moment


lângă noi vocile spuneau ceva despre canalizare

despre mirosul șobolanilor putreziți la subsoluri

probabil și ei clienți ai acelorași aparate

zilnic atinse lovite stropite de ploaie de jetul homeleșilor

în mintea ei antenele televizoarelor ca niște urechi

ascultă certurile legate de bani și boli venerice

își numără pașii se uită în spate

înghețata


am putea scrie o poveste despre automatele cu șampon

și sprayul căzut băgat apoi în gentuță

gata oricând să renunțe la conținutul prăfos

pentru singura noastră cunoștință

pentru ziua ei liberă petrecută pe străzi

cu umerii atinși de străini

cu rochia scoasă în lume o singură dată

*

lebede albastre

din copilărie tata m-a luat prin cârciumi

așa se numeau locurile cu fețe de masă slinoase

cu lăutari bătrâni ce cântau în fundal cu bețivi

gurile lor de oameni trecuți curajoși după câteva sticle

vorbeau despre șantiere femei

nopți pline cu fumul țigărilor fără filtru

habar n-aveau că mai târziu

după ce gropile fuseseră săpate

după ce pe oasele lor umblaseră gândaci

și generații întregi de bacterii

locurile iubite atât de mult se vor numi puburi

că femei cu brațele tatuate vor trage din țigări electronice

vor mângâia ecrane vor asculta aceeași muzică a acordeoanelor


am băut de m-am pișat pe mine

și el nu a zis fată nimic nimic

doar s-a uitat și a plecat


astăzi încă mic față de vârsta de atunci a lui tata

mă uit cu seninătatea pisicii dintre blocuri

mi le închipui cu coatele pe fețele de masă slinoase

lăutarul de pe youtube nu arată lipsă de chef nu improvizează

ca și ele are nevoie de aburul țigărilor încărcate la priză

de sunetele subțiri ale lebedelor albastre fără nume

sau de adidașii luați din magazinele sport

frumoase cârciumile frumoase nopțile

frumoase mesele tot mai dezinfectate pline


*

toamna balsamului de păr

în căsuțele de la balasan

mai stau acum doar rădașca și bărbatul ei

se ascund printre scânduri și așteaptă ca niște părinți

virmele gras născut în tulpini

sărut mâna pentru masă spuneam

după ce mă îndopam cu pulpe de pui sau carne de vită

și bucătăreasa mângâia creștetul

când citesc despre viețile altora

un cuțit se răsucește în creier

și odată cu el toamna răsucește si ea frunzele

am mâinile negre și în pumni miezul nucilor

le sparg cu piciorul le mestec

aștept ca cineva să vină cu un chestionar

să mă întrebe despre homosexuali și încălzirea globală

prima întrebare primul răspuns ultima nucă

mi-ar plăcea să mă pierd printre borcanele de dulceață

și printre ardeii înșirați pe sfoară

puși la uscat apoi băgați în cuptor

în momente grele cel mai indicat este whiskyul

și dacă cineva îmi va spune că nu

voi căuta instrumente de legare la pământ

doar ca să mă simt bine

soarele trece printre scânduri se gudură

și viermii se pregătesc de intrarea în iarnă

odată cu ei burtierele cu breaking news

anunță alte îmbolnăviri

ne ținem de mână coborâm scările una câte una

prin mirosul de ceapă

să ne fie de bine

*

pentru liniștea sângelui

nici nu mai știu la câte la începuturi am renunțat

mă plimb pe marginea unui pahar

cu gândul că la un moment dat mă voi prăbuși

cine mă va îmbrățișa atunci în afară de sticlă

de conținutul ei roșiatic

cu gustul sâmburelui alcoolizat

lăsat în bazine o vreme apoi scos cu brutalitate

aruncat sau fiert pentru liniștea sângelui


nici nu mai știu câte filme cu supereroi

se plimbă acum prin închipuirile mele

și-mi vorbesc despre moralitatea ascunsă în râsete

despre ochii roșii frecați cu degetele

despre superman

despre fumul gros băgat în plămâni


ea mă privește

aduce costumul fermecat

mă îmbrățișează

știe că marginea paharului va fi parcursă din nou

cu un alt început mai târziu aruncat

abandonat deasupra sâmburilor

fiert apoi gustat până se acrește

* <