#poeziadeGOLAN: poeme de George Dometi

TristanTzarea Track 1


Distanța

de la mine la tine e un apus de soare

Menit să ne despartă

orice răsărit înfometat de ultima ninsoare

A unei copilării

nebune cu lacrimi

De înger izolat de propria candoare.

Celeritatea mușcă

mai aprig decât în globalizare

De obrazul crescut bine pe trecutele ogoare

Și doar tristețea ne-njunghie

În scamele unui cer cernit de mângâieri fugare.

Mă aflu la prima încercare

Să trăiesc mereu același alte timpuri.

Parcă aș fi un ecran de televizor

Fațada e vie, reală, colorată în alb negru,

Dar din spate sunt doar cabluri

Și praf...

Și nu mai e nimeni să mă șteargă

Definitiv.

La infinitivul singur/singular.

În depărtare sunt ascunse perne moi de ochiuri de apă

În depărtare sunt gămălii de ace înfipte în natură

În depărtare la unmetrușijumate adâncime și lungit pe orizontală

Stă stindardul stegar strigând de la tribună:

Îndepărtați-vă!

În depărtare și-au înflorit în pântece doar noduri și mosoare

Cu care-și leg destinele de moarte.

În depărtare striații de cultură de cânepă și de tractoare.

Și-au prins cu dinții rădăcini în lume.

Și ară, ară, ară

Și totul e în depărtare.


TristanTzarea Track 2


Haștag de feicniuz și 2,4,6-trinitrotoluen

Vești de sub vizete opace

Strategii și obiective flesce

Progres, regres și planificare

Pentru clasa muncitoare

Târâită de tractoare de copaci tăiați

În surdina vociferată mutilați, sculpați, vânduți cu obidiență.

Terminați!

Lungi terminații arborescente

Cu transparență în esență

O provocare. Iar noi ne frigem omul departe de ochii lumii.

Ascunși sub barometre monetare.

Depășiți de clara totalitate în obscura tridimensionalitate

A tot ceea ce e și nu e a fi ce suntem.

Ce e Hecuba pentru lume sau e lumea pentru Hecuba?

Fantasma sintetizată a unui timp ce nu se mai scurge cu susul în jos.

Suntem clara cantitate a unui scenariu bine scris

De un scrib amnezic și peltic

Ce devorează frenetic foneme fără noimă

Pentru un

Pentru o

Pentru însăși nedefinirea.


TristranTzarea Track 3


Cutii de chibrit intrate-n depresie

Regenerarea celulelor carcerale în solitara psihoză vidată de visare.

Turnul te iubește

Fildeșul te iubește

Din iubire se naște și mama morții.

Ea în grâu dospit își plânge

Întreaga absurdă singurătate

Iar pumnii îi sunt doldora de țărână și scrum violent de arid.

Sub topoarele minții

Brazi în ghiveciul de fildeș cioplesc

Totemuri pentru însingurarea ființei.

Ni se închid izvoarele de spiritualitate

Cu bolovani sfărâmicioși de acreala izolării.

Și suntem duși în coșciuge nerecunoscute

Spre minima deplângere a pastoralei noastre haite

De oi înfofolite în lupi flămânzi de libertate.

Cătușele de diamant ne sfredelesc carnea îmbătrânită

De virulenta sete de a corespunde.

Și nimeni nu ne mai citește prohodul galinaceului zeu.


***



George Dometi este un umil creator a peste 1000 de poezii, 10 nuvele, 4 piese de teatru, un roman în versuri și 100 de corespondențe cu propriile muze. Toate nepublicate. S-a născut în 13 octombrie 1988, Tg. Jiu. Anii copilăriei i-a petrecut în Iași. S-a construit la Cluj ca viitor ucenic al teatrului, unde a fost instruit „să nu mai fie el”. Acum se îndreaptă spre defăimarea propriilor gânduri și simțăminte în fața umanității, fapt ce-l va poziționa în mediocritate prin notorietate. El nu-și dorește asta, dar vine o vârstă când hristica lui balansare în tangajul social îl face să-și dorească mai mult. E actor la Teatrul „Regina Maria”, Oradea.