Probabil am fumat un trabuc cu Bill Gates



Un colț izolat de lume. O mână de oameni la o masă mare. Fac câteva X-uri pe o hartă digitală a lumii care se întinde până la coatele lor. După care își aprind trabucurile. Previzibil. Oamenii sunt la un nivel și se respectă. Unuia i se vede fața... E chiar Bill Gates. Mai șarmant ca niciodată.


Să vedem ce mai gătim și azi

Suntem oameni și vrem să înțelegem multe. Să dăm un sens, o justificare. E normal. Uneori adunăm bucățele de informație, facem niște legături și conectăm punctele. Adăugăm niște elemente care nu pot fi verificate, precum grupuri secrete de interes care vor să ne facă mai mult rău decât ne facem deja singuri. Presărăm niște cercetători obscuri care să-și pună parafa de „dovedit științific”. Uneori mai forțăm logica și dovezile care ne contrazic. Altfel nu ajungem unde vrem. Punem totul în oală și amestecăm până când iese o ciorbă numai bună de servit la toată lumea. Bon appetit! În-țe-le-gem ce s-a întâmplat, se întâmplă și se va întâmpla. Nu ne mai pot păcăli.


Argumentările și cercetările științifice au nevoie de ani de eforturi și fonduri consistente în spate. Prin excelență, teoriile conspiraționiste pot fi create în orice moment. Câteva căutări pe Google și puțină imaginație. Și nu doar asta, dar se conectează armonios cu altele deja existente, susținându-se una pe cealaltă. Pas cu pas se obține un edificiu al teoriilor de acest fel. În care ne putem refugia ca să privim cum lumea e manipulată din umbră.


Mini-ghid de teorii conspiraționiste

Se ia una bucată putere secretă (probabil) foarte influentă sau un țap ispășitor public. Încă o bucată de popor care trebuie să fie asuprit sau manipulat în vreun fel. Între, se pune un mix de adevăr, ficțiune și minciună greu de verificat. Și se dau deoparte explicațiile mult mai plauzibile. Atât. În ultima instanță, rămâne să crezi sau nu într-o teorie conspiraționistă. Așa cum credem în foarte multe altele.


Hai să vedem ce teorie putem face. Ne luăm un ton serios, (semi)doct, așezăm ochelarii mai spre vârful nasului și începem să croșetăm un studiu de caz la prima strigare.


Croșetăm penibilul în 3, 2...

Probabil nu este atât de evident. E nevoie doar de puțină atenție ca să vedem ce vor să ne ascundă. Ce se află dincolo de toată această pregătire la nivel guvernamental și local? S-a vorbit deja destul despre vaccinuri, ba chiar sunt destui oameni plătiți să le susțină. Povestea lor că e un virus - încă mai crede cineva asta? -, știm foarte bine că este falsă de la un capăt la altul. Subiect încheiat, trebuie să ne menținem pe poziții. Am obosit, ne-am luat vacanțe, dar trebuie să ne întoarcem și să continuăm lupta. Despre măști însă s-au spus prea puține.


Că ele conțin acele antene 5G, iarăși, nu e nevoie să mai adăugăm ceva. Dar e un alt detaliu important: elasticele de la măști care ne trag de urechi. Cercetători în domeniul Inechității Sociale de la Institutul „Dr. Hans von Krankenwagen” din Germania au observat acest detaliu care multora ne-a scăpat. Nu au fost lăsați să mărturisească public, însă sursele noastre ne-au confirmat adevărul.


Nu băgăm prea mult în seamă asta, dar va deveni un trăsătură care ne va determina viața: a avea sau nu urechi clăpăuge. Previziunile sunt clare. Deja există o aplicație care să ne dea o notă socială - se testează în China. După care va fi implementată în toată lumea. A avea urechi clăpăuge va fi — nici mai mult, nici mai puțin — o cicatrice socială.


Precum pe vremea Dacilor, când aristocrații (pileați) aveau căciulă, iar cei săraci (comați), plete, așa va fi și acum. Se fac pași discreți pentru o stratificare socială gravă și evidentă din care nu vom mai putea ieși. Pregătesc amurgul democrației! Ei vor să rămână sus. Iar pentru asta trebuie să ne mențină jos - dar fără să ne dăm seama și să ne revoltăm. O nouă Ordine Mondială se pregătește.


Revenim la realitate

Și avem o teorie conspiraționistă care poate fi folosită după bunul plac. Penibilă, inofensivă, o simplă ficțiune. Aparent.


Spusă cu suficientă persuasiune, îi putem face pe cei din jur să-și ridice sprâncenele. Să-și dea o palmă peste frunte. Să șuiere printre dinții „Tiii, nu mi-am dat seama până acum!”. Să câștigăm oameni care să creadă în ea și s-o spună mai departe. Un bulgăre care devine din ce în ce mai mare. Dacă ar rămâne la acest stadiu, nu ar reprezenta vreun pericol pentru stabilitatea societății.


Gluma proastă luată în serios

Problema gravă este că poate ajunge la nivel de discurs politic. Care cade în propagandă. Nu e o poveste nouă. De la Germania Nazistă și Uniunea Sovietică încoace se tot folosește. Pentru că, din păcate, depinde și de la cine vine. După cum s-a văzut în cazul Trump și al suporterilor săi, animați până la extremism de astfel de teorii conspiraționiste.


Asediul Capitoliului nu doar că a pus pentru câteva zile clopotul de sticlă peste Farul Democrației. Dar a ridicat un semn de întrebare față de ce pot dezlănțui astfel de crezuri în populație și cât de mult se pot folosi liderii politici de ele pentru a-și păstra puterea.


Oricât de absurdă și penibilă ar fi, când e susținută de un vector de opinie care mai are și putere de decizie, o teorie conspiraționistă capătă multă credibilitate în rândul populației. Și devine o pârghie de putere.


În concluzie, astfel de teorii conspiraționiste generează de fapt chiar contrariul a ceea ce propovăduiesc: în mâinile cui trebuie, polarizează și manipulează populația.

Notă de final: Fiecare are anumite crezuri care nu pot fi dovedite. Și ne plac poveștile. Important nu e nici măcar cât de absurde sunt. Ci cât de mult îi afectează pe ceilalți. Iar de Conspirația Clăpăugilor să sperăm că nu vom mai auzi. Decât în glumă.


Ilustrație articol: Cosmin Iliescu