Zile în care femeile se implică ceva mai mult în exercițiile lor fizice



Toată viața am fost „voinică”, adică am avut cu 5 sau 10 kilograme mai mult decât indică norma masei corporale și mai mult decât ar indica normele societății. Glumesc, desigur, să nu care cumva să credeți că surplusul de kilograme este fondat pe contestarea cutumelor în virtutea cărora funcționează societatea modernă, nu. Îmi place mâncarea, la fel cum îmi place să gătesc, și cred că nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. Pe bune.


Pentru omul modern, ținta vieții este să mănânce gustos și sănătos. Echilibrul e greu de obținut căci, știe cam oricine, cu cât ceva e mai gustos, cu atât e mai puțin sănătos și cu cât e mai sănătos, cu atât e mai puțin gustos. Și am oftat de multe ori sub povara kilogramelor, căci astfel de soluții au fost greu de găsit.


Am început să fug de kilogramele în plus


„Defecte și neajunsuri ai cu nemiluita, dar sigur există și câteva părți bune, iar în viață trebuie să te descurci cu ce ai la dispoziție”, spune Haruki Murakami în Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă. Partea bună este că sunt destul de activă, ceea ce înseamnă că nu am ajuns niciodată să merg gâfâind pe stradă. Încă. Biciclesc constant de aproximativ 2 ani și am (re)început să merg la alergat cu o prietenă.


Mă trezesc la ora 6.30 – a se observa că mi-am setat un plan cât de cât realist –, și alerg. Nu ratez nici o întâlnire căci mi-am pus obrazul la bătaie. Alergând, mi-am dat seama că sunt tot mai multe femei care se îndreaptă către mașina din parcare mirosind a gel de duș proaspăt folosit și a parfum, dar asta e o constatare tipic femeiască și nu-și are locul aici. E fain să alergi, desigur, dar și mai fain e să mergi la sala de forță. Din când în când. Poți să-ți creezi motivație pe termen scurt prin folosirea Principiului Premack din psihologie – echivalentul de la ,,mănâncă-ți broccoli-ul și vei primi desert’’.


Mi-am dat seama că e bine să surprinzi mușchii cu antrenamente noi


Am început să merg la sală și să urmez tot felul de programe și exerciții. Am lucrat destul de mult pe cvadricepsi (care lucrează mușchii abductori și adductori), pe tricepși (prea îmi atârnau „mușchii” de pe brațe) și m-am concentrat pe abdomene. Pentru cele din urmă am folosit The Captain's Chair, un aparat care îți permite să stai atârnat, în timp ce îți ridici picioarele către piept în repetate rânduri.


Zis și făcut! Mi-am împins coatele în cotierele căptușite, mi-am ridicat picioarele și am început să fac serii de câte 4. A fost un efort atât de intens, încât mușchii abdomenului s-au relaxat, timp în care am simțit o senzație extrem de ciudată, asemănătoare cu plăcerea sexuală. Am avut noroc că nu era nimeni în sală pentru că eu merg pe la 10, că doar cine merge la sală la ora asta?


M-am dat jos, m-am spălat pe față cu apă rece, am ieșit din sală și, contrar așteptărilor, mi-am aprins o țigară. Țigara de după, cum s-ar zice. Mi se părea că situația era atât de stânjenitoare, încât momentul ăsta ar fi trebuit să dispară pur și simplu – exact așa cum scenele din filme lasă locul reclamelor – pentru că altfel nu vedeam cum voi trece cu bine peste următoarele două minute. Am intrat pe Google pentru că eu mă consideram, în ciuda împrejurărilor, un om extrem de naiv și îmi era frică să nu cumva să cad din matricea mea în plin tumult. Ce pot să fac? Sunt genul de femeie care trăiește în propriul piesaj, care presupune că toți cei din jur se simt mereu exact ca ea. Domnul Google zicea că am avut un coregasm și că n-ar fi nimic ciudat. Mai mult, îmi zicea că există o cercetătoare pe nume Debby Herbenick, care a analizat 370 de femei cu vârste cuprinse între 19 și 63 de ani și a aflat că peste jumătate dintre participante au avut orgasm la sala de fitness de cel puțin 10 ori. Cică ar fi mai multe exerciții asociate cu coregasm-ul, iar acestea sunt: exercițiile abdominale (51.4%), ridicarea de greutăți (26.5%), yoga (20%), mersul pe bicicletă (15.8%), alergarea (13.2%) și mersul normal (9.6%). Orice tip de mișcare e mai bine decât nimic, așa că mai bine ai face-o interesantă pentru tine, nu e așa?


Râdem, glumim, dar explicația plauzibilă vine din faptul că în timpul mișcării fizice corpul eliberează endorfine, substanțe chimice denumite și moleculele fericirii, care sunt secretate cu precădere în timpul actului sexual. Până la urmă, coregasm-ul nu e o problemă sau o leziune, ci o chestie de sensibilitate și contracție a mușchilor. Problema este că mie mi s-a întâmplat o singură dată.